În 24.10.24 avea să planific – fără să știu vreau – prima mea călătorie de tip „solo traveller”, o excursie pe care inițial o planificasem în doi dar care se transformase ulterior în cea mai frumoasă peripeție. Emoțiile făcutului bagajelor aveau să continue până și în trenul care mă ducea către București, singurul oraș al României cu aeroport cu legătură directă către Salonic, Atena sau alte orașe grecești pe care trebuie să le bifezi măcar o dată-n viață. Noaptea și mai ales la clasa 1 acolo unde lumea nu se înghesuie călătoritul cu trenul este o plăcere, asta dacă știi să îți stăpânești pleoapele și ai fost inspirat să îți iei cu tine o carte bună. Luna lui octombrie este de departe cea mai bună alegere worldwide în ați planifica o ieșire undeva. Motivul principal, evident, lume mai puțină, relaxare mai bună. La secundar putem trece din nou – evident, prețurile mult mai mici față de cele din sezon și șansa să găsești o masă liberă. Auzisem pe la alți turiști că în iulie, august cauți și 30 de minute ceva liber și n-ai nicio șansă.
Am venit în Salonic cu gândul la Atena. Inițial trebuia să fie o călătorie în doi, lucrurile s-au schimbat între timp astfel că pe Atena și pe Acropolă am să le vizitez pentru mai târziu. Plus, să te bucuri de aer perfect (21-25°C) în octombrie pe când acasă sunt 4-8°C e un sentiment de care mă întâlnesc prima dată și da, e tare plăcut. Era sfârșitul lunii octombrie și o căldură și umiditate perfecte indiferent de ce planuri puteai avea. Spre exemplu am urcat către fortăreața Eptapyrgion din Salonic și dacă mi-aș fi planificat să urc dealul orașului vara cu siguranță renunțam în primii kilometri.
Dar ce are Salonic atât de special, capitala alimentară a Greciei de toată lumea o laudă? Bogatele tradiții culinare ale orașului au fost construite pe valul de imigranți care au făcut orașul acasă de-a lungul secolelor. Puteți găsi mâncăruri tradiționale grecești precum musaca și souvlaki, precum și specialități locale unice. Un fel de mâncare emblematică este bougatsa, un produs de patiserie umplut cu smântână dulce sau brânză sărată. Un alt aliment care trebuie încercat este koulouri, o pâine circulară acoperită cu semințe de susan, care este o gustare populară de mâncare stradală. Fructele de mare sunt, de asemenea, o mare parte din bucătăria din Salonic, cu pește proaspăt și mâncăruri cu fructe de mare fiind o bază de bază în multe restaurante de pe malul apei. Doar că eu spun pas creveților, racilor… până apuci să înțelegi măcar farfuria, te lasă și foamea. Dacă un risotto, o pizza, cifrele se învârteau în jurul sumei de 13€, o farfurie de genul pastelor cu fructe de mare urca la 18€. Acum, pentru funfact sau curiozitate, o farfurie merge o dată pe săptămână, ca idee. Însă tot pe acolo găsești și cazare și dacă pui lucrurile în balanță deja știi ce alegi. Cred ca cheltuitul și mâncatul compulsiv nu e pentru mine în excursii.
Unde să mănânci în Salonic și ce mâncare ar trebui să mănânci în Salonic? Pentru a simți cu adevărat pulsul orașului, îndreptați-vă la una dintre numeroasele mezedopolio ale orașului (restaurante cu farfurii mici în care vă savurați cu o varietate de mâncăruri locale, spălate cu ouzo, vin, retsina sau tsipouro foarte accesibile). Citeam pe blogurile grecești și prin recenzii și anume că atât turiștii cât și localnicii apreciază un souvlaki veritabil cel cumpărat de pe la diverse taverne și mâncat pe străzi sau pe malul oceanului față de cel servit la restaurantele cu ștaif. Și da, aici le pot da dreptate, am mâncat în Piața Aristotélous chiar excelent cu 25 euro, risotto cu pui, souvlaki gigant, o bere și o Cola. Și vorbim de punctul 0 al orașului, acolo unde se întâmplă tot.
Las o mică galerie de imagini cu câteva capturi din frumoasa drumeție. Farewell Salonic, see you soon Athens!
